miercuri, 12 ianuarie 2011

efem.er.

Lucrurile se schimbă. Tot timpul. Din mers. Unele, la care doar visam, s-au împlinit.
Da, lucrurile se schimbă, şi până de curând, îmi era frică de schimbări, lucruri noi. Voiam să păstrez mereu aceleaşi lucruri vechi, cu care eram obişnuită, pentru că era mult mai confortabil, lucrurile vechi, sunt predictibile. Ştii la ce să te aştepţi de la un lucru vechi. Nu ai idee la ce să te aştepţi de la unul nou, în schimb. Să nu ştiu ce mă aşteaptă, e îngrozitor. De asta nu-mi plac, mai bine spus, nu-mi plăceau lucrurile noi. Cel mai urât e atunci când te pregăteşti de chestii noi, ajutându-te de cele vechi, şi tiptil-tiptil, cele vechi devin istorie, nu mai sunt acolo unde le-ai lăsat. Dar e bine, vin celelalte, şi te fac să uiţi. Eu am noroc... nu am o memorie bună. De cele mai multe ori, vânăm lucrurile noi, care par reîncarnări ale celor vechi. Asta ne ajută, şi nu prea, mentalul.
Visele mi s-au împlinit, parţial. Mai e o singură dorinţă din multitudinea de dorinţe, aproape de neîndeplinit, care sper să se concretizeze... cândva. Nu obişnuiam să cred în "minuni", dar, s-a întâmplat şi asta. Am ajuns să cunosc oameni superbi, chiar zilele astea, şi totul dintr-o joacă. Am observat că orice lucru pe care-l fac, dacă-l privesc ca pe o simplă joacă, îmi iasă cum ar fi trebuit, dacă-l făceam foarte serios. Mi-a ieşit să fac un interviu cu o persoană cu care-mi imaginam eu că aş putea face un interviu vreodată. Am ajuns să fac practică la un radio, fix aşa cum visam în glumă. I-am întrebat dacă primesc cu practica, şi au primit. Nu am luat nici asta în serios. Dar îmi place să stau în redacţia aia. Oamenii-s foarte tari. Mă fac să râd în timp ce caut ştiri. Aşa arăta un vis de-al meu acum o lună. Şi înainte să dau la jurnalism.
Nu am întâlnit nicio amintire veche reîncarnată în chestiile de acum.
Lucrurile vin şi pleacă. Oamenii vin şi pleacă. Toate vin şi pleacă. Singura chestie ce rămâne sunt urmele lăsate de foşti prieteni, sticle de bere, mizerie şi trebuie să cureţi. Indiferent că ţi-e lene... Indiferent că nu ai chef... Până şi urmele astea pleacă. Şi când nici ele nu mai sunt, ai trecut într-o nouă etapă.

vita de vie - coltu meu

6 comentarii:

  1. io zic ca numa' tu mai ramai la sfarsit. si partile care vrei tu sa mai ramana. in rest, pa. tu cu tine :)

    RăspundețiȘtergere
  2. pai, cam asa o sa fie. adica, sunt sigura de asta.:D

    RăspundețiȘtergere
  3. exact. e o conspirație interplanetară împotriva chestiilor pe care le faci cu cea mai mare seriozitate:)) ăștia de la radio nu te angajează? ce fain ar fi:))

    RăspundețiȘtergere
  4. nuuu, cum să mă angaeze? nu le e de ajuns că-i stresez???
    uatevăr, faza cu conspiraţia o cred. dacă mă chinui să fac ceva serios, numai bine sau acceptabil nu-mi iasă. eeeh, asta e.:-j

    RăspundețiȘtergere
  5. how cute!
    i'm glad for you!ti-am zis si live:D
    sa stii ca si eu ma bucur ca te-am cunoscut,daca nu stiai deja asta>:D<

    RăspundețiȘtergere
  6. :D:D:D:D ioi Noldy:D:D:D asta ii cute:)
    na, cum sa nu te placa lumea? nu stiam ca te bucuri ca stii pe cineva ca mine... eu sunt super entuziasmata ca va cunosc:D:D:D:D:D desi la inceput mi-o fost rusine de voi... mai ales de gasca ta... de fapt de toti mi-o fost rusine. da'-mi pare foarte bine ca m-ati acceptat langa voi:D:D:D

    RăspundețiȘtergere